For non-native tree species with an origin outside of Europe a detailed compilation of enemy species including the severity of their attack is lacking up to now. We collected information on native and non-native species attacking non-native trees, i.e. type, extent and time of first observation of damage for 23 important non-native trees in 27 European countries. Our database includes about 2300 synthesised attack records (synthesised per biotic threat, tree and country) from over 800 species. Insects (49%) and fungi (45%) are the main observed biotic threats, but also arachnids, bacteria including phytoplasmas, mammals, nematodes, plants and viruses have been recorded. This information will be valuable to identify patterns and drivers of attacks, and trees with a lower current health risk to be considered for planting. In addition, our database will provide a baseline to which future impacts on non-native tree species could be compared with and thus will allow to analyse temporal trends of impacts.

Scolytids constitute an insect group of forest ecosystems that is very important both ecologically and economically, and which has been well studied in most European countries. However, new species are found quite often, especially in regions searched less intensively to date. In this paper three species of scolytid fauna not previously known in Romania are reported for the first time: Trypodendron laeve, Xylosandrus germanus and Hylastes linearis. Individuals of all three species were collected in the north-eastern part of Romania. T. laeve was found only in natural coniferous forests, at altitudes above 1230 m and in association with T. lineatum, but in much lower abundance. The Asian species X. germanus was found in an old beech forest situated at a much higher altitude (760-900 m) than observed in western and central Europe. The third species, H. linearis, was captured as a single specimen in a plateau region (375 m).

Trypodendron laeve Eggers, 1939 is a species of ambrosia beetle much less known than the other three Trypodendron species occurring in Europe. Its status (native or alien) in Central Europe has been a subject of debate over the past two decades. In Romania, the species was discovered in 2008 and the aim of the research presented in this paper was to investigate its distribution in the Carpathians, mainly at high altitudes (>800 m), in tree stands with Norway spruce (Picea abies [L.] H. Karst). Panel intercept traps baited with synthetic pheromone for Trypodendron lineatum (Olivier, 1795) were used in the spring of 2015, at 31 locations. Adults of T. laeve were caught in 20 of them. Additional observations were made within some studies using similar baits and T. laeve specimens were caught in eight locations. T. laeve was always trapped together with T. lineatum, and at some locations also together with T. domesticum (Linnaeus, 1758) and T. signatum (Fabricius, 1787). In all traps, fewer specimens of T. laeve were caught compared to T. lineatum. The species has a widespread distribution in the mountain regions, within forests composed of native tree species and generally located far away from commercial routes. There, it occurs together with other native species of the same taxonomic genus. It seems to be more abundant at high altitudes, but overall its populations are less abundant than those of T. lineatum.

Xylosandrus germanus (Blandford, 1894) este o specie de gândaci de ambrozie invazivă, care s-a răspândit deja în cea mai mare parte a teritoriului României și care reprezintă un potențial dăunător pentru silvicultură, pomicultură și viticultură. Obiectivul cercetărilor prezentate în lucrare a fost identificarea unor pesticide utilizabile în UE și acceptate de FSC, care să fie eficace în prevenirea atacurilor cauzate de această specie. În cadrul unui experiment de laborator, organizat într-un bloc complet randomizat cu cinci variante și opt repetiții, s-au testat patru insecticide: BactoSpeine DF (54% Bacillus thuringiensis subsp. kurtsaki), Mospilan 20 SG (20% acetamiprid), Konflic (50% extract de Quassia amara + 50% săruri de potasiu din acizi grași) și Laser 240 SC (240 g/l spinosad). S-a studiat mortalitatea cauzată de pesticide, reducerea intensității atacului și efectele subletale (asupra fecunditatății insectelor și a dezvoltării descendenților). Toate pesticidele au fost administrate în concentrație de 1% (excepție făcând doar primul, aplicat în concentrație de 10%) pe suprafața unor segmente subțiri de tulpini de fag (ST), care au fost scufundate timp de două minute în soluțiile preparate și apoi au fost lăsate o oră să se zvânte. Pentru a fi atractive față de insecte, anterior tratării ST au fost ținute timp de 24 ore în soluție apoasă de etanol 48%. ST au fost puse în borcane transparente, fiecare cu câte 20 femele de X. germanus colectate în aceeași zi din teren. Experimentul s-a derulat pe parcursul a 32 zile, timp în care temperatura medie în locul de testare a fost de 24,1° C, umiditatea relativă de 81,6% și lumina de maximum 250 lucși, 15 ore lumină și 9 ore întuneric. Mortalitatea cumulată a insectelor a fost cuprinsă între 10,6% (la martor) și 61,9% (la spinodad), diferențe semnificative înregistrându-se doar între acetamiprid și spinosad, pe de o parte, și celelalte variante, pe de altă parte. Intensitatea atacului a variat de la 8,0 ± 1,9 galerii/ST (media ± abaterea standard) (la spinosad), până la 18,7 ± 1,1 galerii/ST (la martor) și diferențe semnificative s-au înregistrat tot numai între acetamiprid și spinosad, pe de o parte, și celelalte variante, pe de altă parte. Deoarece unele femele au murit sau au părăsit galeriile după ce au pătruns în lemn, numărul de femele cu descendenți per ST (FDST) a fost puțin mai mic decât intensitatea infestării. Sub toate cele trei aspecte (mortalitate, reducerea intensității infestării și reducerea FDST), cel mai eficace a fost spinosadul (57,4%, 57,2% și respectiv 66,7%), urmat de acetamiprid (46,6%, 53,5%, 60,5%), celelalte două produse având eficacități sub 10-20%. Numărul mediu de descendeți/ST a fost cuprins între 165,1 ± 105, 6 (la acetamiprid) și 265,0 ± 84,5 (la martor), dar diferențele dintre variante nu au fost asigurate statistic la p = 0,05. Fecunditatea femelelor care au supraviețuit interacțiunii cu pesticidele a variat de la 13,1 ± 6,5 descendenți/femelă (la Konflic), până la 23,9 ± 11,3 descendenți/femelă (la spinosad). Niciunul dintre pesticidele nu a determinat o reducere a fecundității, iar spinosadul a determinat chiar o creștere semnificativă. La data sistării experimentului, 61% dintre descendenții femelelor folosite în experiment ajunseseră în stadiul de adult, dar descendenții femelelor care au venit în contact cu acetamiprid sau cu spinosad au avut o ușoară întârziere în dezvoltare față de cei din celelalte variante, ponderea adulților în totalul descendenților din aceste variante fiind semnificativ diferită de cea de la varianta martor. Rezultatele obținute indică faptul că – în concentrațiile folosite – doar două dintre produsele testate (Mospilan 20 SG și Laser 240 SC) au avut o eficacitate suficient de bună pentru a fi luate în considerare în experimente de teren. S-au observat unele efecte subletale interesante ale spinosadului și acetamipridului (stimularea fecundității și posibila frânare a dezvoltării preimaginale), necunoscute anterior în cazul acestei specii, și care necesită a fi investigate suplimentar.

Response of several non-target bark beetles (Coleoptera: Curculionidae, Scolytinae) to different combinations of the northern spruce bark beetle’s synthetic pheromone with the monoterpenes (-)-alpha-pinene and (+)-limonene has been studied in choice experiments in the field with flight barrier traps. The experiments were organized in four Norway spruce stands (40-50 years old) outside its natural area, in the north-east of Romania, where Ips duplicatus (Sahlberg) populations had reached an epidemical level. Each experiment had five treatments randomly replicated in six blocks within each experimental plot. Four non-target bark beetle species were captured together with Ips duplicatus: I. typographus (L.) (2611 beetles), Pityogenes chalcographus (L.) (184 beetles), Hylastes cunicularius Erichson (107 beetles) and Dryocoetes autographus (Ratzeburg) (24 beetles), representing 1.77%, 0.13%, 0.07% and 0.02% respectively of total captures. Beetles of I. typographus were attracted by synthetic pheromone blend of I. duplicatus and have intensified their response in the presence of (-)-alpha-pinene or a combination between (-)-alpha-pinene and (+)-limonene, but the other species have been captured in the traps accidentally. The positive response of I. typographus to the present formulation of I. duplicatus pheromone suggests the possibility to use the pheromone dispensers for both species in the same traps when mass-trapping is the main goal, but new studies should clarify the real effects of putting together pheromone dispensers of I. typographus or P. chalcographus with those of I. duplicatus.