Grație unui proiect susținut de Physics Advisory Committee al Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică și Inginerie Nucleară „Horia Hulubei”, au fost analizate cinci probe prelevate din gropi cu material arheologic bogat (Gr. 76, 78, 93, 99 și 116). Selecția probelor a fost determinată de prezența, în umplutura acestora, a unor piese de inventar și fragmente ceramice atribuite tradițional primei epoci a fierului (PEF). În eșantionul analizat a fost inclusă și o probă din groapa Gr. 93, în a cărei umplutură au fost recuperate o piesă de inventar și fragmente ceramice din PEF, alături de mai multe bucăți de vase cu o posibilă atribuire cronologică mai largă, până în sec. IV a.Chr. Ultimele două gropi (Gr. 99 și 116) se remarcau prin caracterul lor aparte, care sugerează posibila existență a unor practici cu caracter ritualic. În urma analizei radiocarbon, probele din Gr. 76, 78, 99 și 116 au fost datate, cu o probabilitate cuprinsă între 94,7% și 95,4%, în intervalul 1265–804 cal BC, ceea ce corespunde, în linii mari, datării arheologice propuse – respectiv sec. XII–X a.Chr. Rezultatul probei din Gr. 93 indică, cu o probabilitate de 80,1%, intervalul 564–394 cal BC, și cu 10,7%, intervalul 746–689 cal BC. Aceste date confirmă cronologia sugerată de anumite categorii de artefacte, în special vârfuri de săgeată din bronz (piramidale sau cu trei aripioare) și fragmente de amfore de Chios, datate în al treilea sfert al sec. V a.Chr. Datarea mai târzie susține rezervele privind atribuirile cultural-cronologice ale unor complexe cu ceramică ce poate fi încadrată atât în prima epocă a fierului, cât și în a doua epocă a fierului, chiar și în prezența unor piese de inventar cu datare sigură în faze mai timpurii.